In urma cu o saptamana am facut o programare pentru o audienta la directorul general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) . Am vorbit cu directorul economic, care mi-a spus sa vin urmatoarea saptamana, cand va fi si directorul general, care la momentul respectiv se afla in concediu medical (probabil intr-o vacanta bine meritata, dupa atata munca). Trebuia neaparat sa discutam cu acesta, in joc fiind viitorul unui numar considerabil de copii. In ziua in care aveam programata audienta, am sunat cu o ora inainte la secretariatul directorului general pentru confirmarea programarii. Dupa ce am ascultat robotul DGASPC-ului de nenumarate ori, am reusit intr-un final sa vorbesc cu o secretara. Aceasta mi-a spus ca putem veni fara nici o problema, programarea fiind inca valabila. Ne-am deplasat la sediul DGASPC, trei persoane: eu, directorul institutiei la care lucrez si asistenta directorului. Am ajuns acolo cu sperante foarte mari, gandindu-ne ca este ziua in care vom realiza ceva, ca vom reusi intr-un fel sa ajutam acesti copii nevinovati. (mai mult…)
Aprilie 14, 2009
Tara arde si baba se piaptana
Înscris în: Uncategorized — Etichete:asistenta sociala, copii, dgaspc, director, institutii, protectia copilului — Catalina @ 22:33